Ceva simplu si fara mare semnificatie...doar ganduri:|

Hmm...nu prea stiu cum sa incep. Azi ma simt ciudat. Dupa atata vreme am incepu sa uit, de fapt m'am straduit mult sa fac asta.Insa nu stiu, am vazut'o intamplator si mi s'a pus un nod in gat si stomac. Simteam ca nu mai pot respira. De ce oare? Am crezut ca nu'mi mai pasa, ca nu ma mai afecteaza, ca am uitat'o. Atunci de ce am avut aceasta senzatie? nu voiam sa dau ochii cu ea. Nu stiam ce sa'i spun, ce o sa spuna si mai ales nu voiam sa ma "asmut" si mai tare. Insa problema e ca iar ma gandesc la ea. Am ajuns acasa si am deschis un folder de care in aproape 3 luni, mai ca uitasem: pozele cu ea. Simt din nou ca o iubesc mai mult decat orice, ca o vreau langa mine, sa'i simt mirosul parului, gustul buzelor...brrr, vise. Daca am mai putea avea impreuna macar o zi, o noapte, o seara...o clipa pe banca, singuri. Astazi cand am vazut'o parea atat de frumoasa, de mladiioasa, eleganta si ...si nu mai stiu, fenomenala, incat mi s'a suit inima pana'n gat. Parca si gandirea mi se oprise. Si totusi stiu ca niciodata nu va mai putea fi nimic. Nimic mai mult decat amintiri, ganduri desarte si suferinta. Am auzit acestea din gura ei, asa ca nu imi mai fac iluzii.Acum imi dau seama cata nevoie am de un suflet cald langa mine, care sa'mi ofere macar un sfert din tot ce am eu de oferit, sa aprecieze asta...o voce suava care sa sopteasca in ureche... Nu stiu, nu ma pot obisnui cu ideea si nu'mi pot imagina viatza fara ea alaturi. o iubesc parca mai mult decat pe mine insami...nu mai intru in amanunte, pentru ca am mai spus asta si deja risc sa ma repet. A fost doar o scurta postare, in care am spus cum o simpla "aparitie" iti poate trezi din nou la viatza sentimentele usor atzipite. Si totusi, speranta ramane....poate ca intr'o zi, candva, in viitor, totul va fai altfel....dar pana atunci, trebuie sa incerc sa ma abisnuiesc cu ideea:-<