multe..dar multe intrebari

Ce faci atunci când te simţi singur? Ce faci atunci când simţi că un oftat ţi-ar sfâşia inima? Ce faci atunci când un gând nu-şi este împărtăşit? Ce faci atunci când simţi că ceea ce ai făcut deja, a fost o acţiune… “solo”… a fost ceva ce doar tu ai simţit/ai vrut să faci? Ce faci atunci când nu ai cu cine să comunici sau atunci când persoana cu care ai vrea să comunici nu e pe aceeaşi lungime de undă? Ce faci atunci când, deşi în doi, te simţi singur? Ce faci când ai impresia că vorbeşti cu pereţii, cu mesele, cu oamenii din jur şi nu cu cel căruia ai vrea, de fapt, să-i comunici ceva? Ce faci când te doare ceva şi ai vrea să-ţi împărtăşeşti durerea cuiva dar nu ai cui? Ce faci atunci când obţii doar promisiuni şi cândva, la un moment dat, nu e nimeni lângă tine să-ţi confirme că acele promisiuni sunt, de fapt, certitudini?Ce faci cand simti nevoia sa ai p cineva alaturi, sa'i povestesti un"of", insa toti cei p care i'ai simti potriviti nu sunt? Ce faci atunci cand te simti inlaturat, ca toti sunt dezinteresati d tine? Ce faci cand tot ceea ce faci sau vrei sa arati este complet gresit inteles? Ce faci atunci când… Ce faci atunci când… (v'as ruga sa postati comentarii la asta, cu pareri sau ceva raspunsuri...multumesc:) )

Nu stiu ce sa mai fac...

Vreau, dar nu stiu cum sa 'ti dovedesc ca dragostea mea ptr tine nu este trecatoare, ca tu ai fost, esti si vei fi mereu in mintea mea, in sufletul meu, in inima mea, in orice zi, in orice ceas, in orice clipa p care o petrec gandindu'ma la tn...Dragostea ptr tine m'a facut, poate o sa sune ciudat, fizic nemuritor, insa psihic app k am ramas fara speranta. Poate ca nu prin vorbe voi reusi sa te conving, poate faptele iti vor dovedi cat d mult te iubesc. Dar ce mai pot face omeneste ca sa iti demonstrez? Te rog sa nu te indoiesti nici o sec. de sinceritatea cuvintelor mele, ptr ca intre ceea ce gandesc si ceea ce scriu nu este absolut nici o diferenta....Cand nu esti lg mn, dorul ma chinuie cumplit, nu pot sa dorm, nu pot manca, nu ma pot gandi la nimic altceva, iar lucrurile la care tineam pana acum, aproape ca ma dezgusta. Ai ajuns pentru mine ca o necesitate vitala, ca aerul, cv fara d care nu pot trai.Nu cred nu vreau si nu pot sa cred ca nu ma vei primi niciodata in inima ta si ca eu nici macar nu exist pentru tine. in inima mea s'a imprimat adanc imaginea sufletului tau, a zambetului tau, a privirii tale si a ochilor tai superbi. Vreau sa te am alaturi d mn...ma gandesc la tn si, desi imi e greu sa recunosc, o lacrima fierbinte imi aluneca pe obraz, ochii imi ard, mainile imi tremura....simt ca fara tine nu pot sa exist. Subiectul acestei postari e de fapt altul: suferinta...chiar in acest moment cand scriu ma gandesc la tine...As vrea ca macar prietenia dintre noi sa nu aiba sfarsit, ptr ca am avut, am si voi avea mereu nevoie de tine....as scrie mai mult, dar nu mai pot...mi se inchide mintea si vorbele nu imi mai ies. Oare citesti toate astea? oare te gandesti macar putin la....la cv, orice. Intrebari fara raspuns...care ptr azi, asa vor si ramane. sper sa cititi in continuare si ceea ce va urma...

Stari de......doar oribile

Azi ma simt foarte nasol. Nu am chef de chestii profunde, sau poate pana la urma o sa ajung si la ele, insa deocamdata vreau doar sa scriu cateva cuvinte. Astazi am impresia ca cerul s'a pravalit peste mine. Nu stiu de ce, dar sentimentul asta e extrem d puternic, de profund si ma distruge psihic, mental....ma termina intr'un cuvant. Imi e frica...am ajuns sa nu dorm noptile, ma simt foarte trist zi de zi si singurele momente in care ma simt putin mai bine sunt cele in care EA e langa mine.Nu'mi mai pasa de nimic, nu pot sa ma implic in nimic cu adevarat( nici fizic nici psihic), nu imi mai pasa, sunt indiferent fatza de tot ceea ma inconjoara...tot RESTUL. Gravitez in jurul unui singur gand, o singura idee, un singur chip cu imaginea caruia adorm si cu care ma trezesc in minte. A devenit singurul meu scop, singurul lucru ptr care consider ca merita sa lupt cu adevarat, ptr ca stiu ca daca il obtin, tot restul vine d la sine...Numai ea imi poate reda cheful d viatza, fericirea si momentele in care simt ca efectiv plutesc d multumire....ce indepartate mi se par aceste clipe. Nu ma mai pot bucura cu adevarat nici macar de cele mai placute intamplari, poate doar daca ea e acolo....intamplari neinsemnate, lipsite de importanta la o prima vedere si poate nesemnificative cu totul ptr altii...insa pentru mine...Nu stiu, nu pot sa explic in cuvinte starea in care ma aflu si ma tot framanta o intrebare: oare i'a pasat de ceea ce simt eu, ii pasa, ii va pasa vreodata macar catusi d putin. Va intelege ca alaturi de ea ptr mine  va fi singurul motiv ptr care intr'adevar merita sa traiesc, sa o fac sa se simta bine, implinita, vesela...daca ea e asa, atunci sunt si eu si stiu ca tot ceea ptr ce m'am consumat a avut un rezultat...insa voi avea vreodata satisfactia asta? Sa'i simt caldura in bratzele mele, seara p o banca, sa'i fur cate'un sarut patimas urmat d un zambet gingas si sa'i soptesc din suflet un "te iubesc" care sa fie bine primit...sau vor ramane toate acestea vise, ptr totdeauna, imagini nerealizate urmate de intrebari gen: cum ar fi fost daca....? Ma intreb de ce oare dupa atata timp flacara aceasta nu se stinge ci din contra, arde din ce in ce mai puternic? ce o mentine aprinsa daca sperantele sunt atat de desarte. Cand o sa apara acel "ceva" mai puternic care ma va determina sa uit, sa trec peste sau macar sa estompez toate trairile. II vad p unii ca se plang ca nu au cunoscut dragostea. Si ca sunt curiosi ce simti, prin ce stari treci. Intr'adevar, dragostea impartasita, sau macar dragostea in care esti lasat sa iubesti este superba. Sa o vezi si sa'ti tresalte inima, sa o atingi si sa incepi sa tremuri, sa o strangi in bratze si sa se adauge si fiori incontrolabili. Insa daca toate astea sunt respinse si tot ceea ce faci tu este degeaba, atunci este pur si spimplu o tortura. Merita sa fii tu cel care sa te lasi iubit, nu cel care iubeste...iar din partea ta totul sa vina in timp.Dar nu cred ca mai are rost sa mai scriu , nici macar nu mai stiu ce as mai putea scrie. Am intrebari fara raspuns, visuri fara nici un viitor si cea mai frumoasa fata p care o iubesc mai mult decat lumina ochilor si care nu da 2 bani p asta...insa life's go on si trebuie sa traim si cu toate acestea p umeri....

Cateva ganduri in versuri

Prima data te'am vazut
Si'am ramas incremenit.
Si cruda a fost durerea cu care te'am iubit.
Te vad a doua oara si stau, si ma gandesc
Daca tin la tn, daca te iubesc....
Cand afara ploua, la tine ma gandesc
Cand afara soare, inima'o dezrobesc
Gandindu'ma la tn,
Crezand ca ai sa vii
Simtind ca poate odata, tu ma vei iubi...
Dar singur m'amagesc
In noapte si plang,
As vrea sa'mi fii aproape, in bratze sa te strang
Sa'ti spun cat te iubesc....
Dar ma gandesc sa nu gresesc
De aceea plang si tac
Ma'ntreb mereu, dc nu'ti sunt pe plac
Daca m'ai intelege, as fi fericit, 
M'as simti si eu iubit.
Si sufletul ce tu mi l'ai furat
Inima ce ptr tn bate neincetat
Va fi atunci poate impacata
Cu a ta iubire fermecata....


Eh, cu poezia asta cred ca am spus destul de multe, poate mai multe decat as fi reusit sa redau in cuvinte. Imi pare rau ca, din pacate, nu cred k este apreciata de cine trebuie, insa daca tot am numit blogul sentimente in cuvinte macar sa spun ceea ce am pe suflet. Ma rog, o parte.... poate candva vor avea un efect, and maybe sometime will be indeed the time for miracles....

O simpla intamplare, sau.....destinul

Viatza noastra este plina de evenimente care ne fac sa ne intrebam, daca sunt doar simple intamplari sau este insusi destinul. Unele din aceste evenimente le provocam noi, in mod deliberat si constient. Sunt alegerile pe care le facem de'a lungul vietii, slujbe pe care o alegem, partenera pe care o dorim, casa pe care o cumparam...dar daca toate astea nu depind de noi si de fapt sunt doar niste chestii care trebuiau sa se intample, asa ne era scris undeva sa facem aceste lucruri si chiar daca uneori nu ne'a iesit ceea ce am vrut, totul a fost in ordine mai tarziu. Poate acesta este destinul. Insa acest destin iti poate afecta toata viatza...poate nu esti de acord cu ceea ce ai fost "programat" sa faci si crezi ca poti schimba, sa iti fie mai bine....insa pana la urma trebuie sa ne gandim la intamplarile pur accidentale care ne'au marcat viatza. Si acum ajung si la off'ul meu sa zic asa: uneori ne dorim ceva foarte mult, iar faptul ca nu obtinem acel lucru ne face foarte nefericiti(testat si aprobat), dar peste ani este posibil sa realizam ca ceea ce ne dorem nu era de fapt ce ne trebuia si ca nu eram pregatiti sa o/il primim in viatza noastra....intelegem ca de fapt viatza ne joaca feste, e plina de mistere si pana la urma ea le incurca si tot ea le descurca. Sa luam acum de exemplu dragostea....2 oameni ale caror viatzi se intersecteaza din intamplare. Cand ne gandim cat de rara este dragostea adevarata, cat de putin probabil e ca, printre miile de oameni care ne ies in cale, sa'l intalnim pe "the one". Dar daca acest "the one" nu te vede ca pe jumatatea lui? Poate ca ati vazut ca in majoritatea povestilor de dragoste apare acel inevitabil. Cei doi sunt sortiti unul altuia, sunt facuti unul ptr celalalt si atunci TREBUIE sa se intalneasca. Insa daca unul dintre ei intarzia un minut si nu se mai intalneau, sau daca ea nu se muta in acelasi cartier sau nu mergea tocmai la petrecearea la care s'au cunoscut( am dat'o p povesti de filme, insa mi se pare un bun exemplu).Dar daca nu as fi cunoscut'o niciodata, cum ar fi fost viatza mea? mai buna? As fi intalnit alta dragoste care poate ma facea sa ma simt implinit? probabil ca as fi ramas fara nici un scop. sau nu. insa uneori, ca sa obtii aceasta iubire, chiar dak ai intalnit deja persoana, trebuie sa faci o gramada de sacrificii. si acum aici  se potriveste un citat(p care sincer nu mai stiu d unde il stiu): "Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi...jertfa" Dar sa iubesti o gramada de ani, sa stii ca traiesti o poveste care continua si astazi si care va mai continua poate chiar pana la sfarsitul vietii, te poate face sa te gandesti daca pana la urma destinul nu e egoist. Poti sa incerci sa uiti, sa treci peste, sa nu'i mai acorzi nici o secunda din timpul tau...tot ceea ce iti ramane sunt prietenii cu care iti petreci timpul pentru a nu fi singur si sa nu mai gandesti la ea. insa nu te simti in largul tau.Efectul este exact invers celui dorit. Te simti mai afundat in propriile sentimente desarte ami rau decat oricand. Ai vrea sa o ai alaturi, oricat ai incerca nu poti sa ti'o scoti din minte...insa subiectul asta il voi scrie intr'o alta postare pentru ca este putin "off topic" sa zic asa. Sper ca nu vi se pare ca ati pierdut timpul cu balivernele mele, si daca da, atunci imi pare rau...incercati totusi sa intelegeti.

Doare...

 Noaptea adorm cu tine-n gand,
Dimineata ma trezesc plangand.
Toata ziua astept sa vii
Iubita mea, mai mult nu-mi fii.

Ai fost tu pentru mine totul
M-ai furat trepat ca hotul
Si iubirea, sensul vietii
Al meu Soare-al diminetii.

Uita-mi vocea si iubire
Fericita fii de-acum
Am sa plec in nemurire
Inima mi-e numai scrum.

Daca tu nu ma  iubesti
De ce sa mai traiesc pe lume?
Cand pe altul tu-l doresti
Iubirea imi apune.

De ce sa'mi spui ca-s dragul tau?
Daca ti-e gandul in alta parte.
Ma ranesti si ma ranesti,
Acum, cuvintele-s desarte.

Fa-ti viata cum doresti
Si mie nu-mi mai pasa.
Te-am iubit asa cum esti
Sa mor as vrea, la mine-n casa.

Si sa stii ca n'o sa uit
Momentele frumoase
Pe tine'n minte am sa te tin
O intreaga viatza, insa'un chin...

Senzatii patrunzatoare....

O simt langa mine....off, cat e de placut. Mirosul parului ei imi umple narile si ma face sa ma inmoi, ma trec fiori si simt o raceala in tot corpul.O simt in tot corpul, parca in fiecare madular este prezenta, iar inima imibate cu putere, incontrolabil. Daca ar putea fi mereu asa. Dar nu, nu se poate, nimic din aceste clipe nu pot fi repetate, raman doar simple amintiri la care sa ma gandesc cu placere, un suspin, oftat, si "asta e,maybe will be another time". Dar ma amagesc singur. Parca ma contopesc cu gandul asta, inchid ochii si imi imaginez cum ar fi ca aceasta iubire sa fie impartasita...dar ce e de fapt iubirea???Un sentiment atat de profund si de special ptr noi oamenii incat sunt sigur ca nu exista om care sa nu isi fi dorit macar o data in viatza sa il cunoasca. Si totusi....o data cunoscut te lasa fara suflare, unii invatzand sa o aprecieze din timp iar altii abia atunci cand realizeaza ca au pierdut'o, sunt oameni care efectiv se joaca cu ea si sunt oameni care poate o iau mult prea in serios.SPun toate astea ptr ca unii considera iubirea ca pe o torta ce arde puternic la inceput si care pe parcurs se stinge usor usor ramanand din ea doar fumul. NU este adevarat. O data ce ai iubit cu adevarat, o data ce ai simtit fiorul dragostei, acela nu se stinge daca totul a fost ceva profund si nu doar o pasiune trecatoare. Patesti cateodata sa iubesti, sa iti marturisesti sentimentele iar tot ceea ce spui sa fie luat in ras, o gluma, considerate doar simple cuvinte aruncate fara rost care nu merita nici o atentie. Asa ca cei care ati gasit'o, iubiti si va simtiti iubiti nu o lasati sa va scape, priviti relatia voastra intr'un mod unic, asa cum este de altfel fiecare in parte, incercati sa nu va ganditi la maine, bucurati'va de azi, de voi si mai ales de dragostea voastra! Sper sa inteleaga cineva si ceea ce scriu eu, dar sunt convins ca sunt unii care simt la fel si ma vor aproba, nu vor lua in ras,in joaca toate aceste cuvinte  si vor trai macar un moment o senzatie de regret pentru ceea la ce, poate, au dat candva cu piciorul...

La capatul rabdarii...(usor pentru inceput)

De astazi imi propun sa fiu rece si cat mai indiferent cu cei din jur.Daca imi doresc cu adevarat, o sa si reusesc. Sunt atatia oameni rai, nepasatori, egoisti, nesimtzitzi, nici nu pot sa gasesc cuvantul care trebuie...aa, stai, l'am gasit: oameni care NU MERITA, NU MERITA NIMIC! Si ca sa pot trai printre ei, asa trebuie sa fiu, trebuie sa devin: rece si indiferent. De ce? Ptr ca mi'au fost trasate rani adanci in suflet, rani ce nu pot fi inchise doar cu vorbe sau iluzii si chiar daca persoana care va fi langa mine MERITA din plin, nu'i voi mai oferi nimic! Imi este frica...daca ma insel si este ca toti ceilalti..atunci de ce sa merite? Daca vrea sa stea langa mine, e ok, daca nu, "fiecare cu drumul lui,nu?"..Desi caut un refugiu si prieteni cu suflet bun, nu o sa le arat nimic, nu o sa m...a exteriorizez sa arat ca imi pasa..nu, ii voi trata pe toti la fel, ptr ca toti sunt la fel, in fiecare se ascunde un monstru (beautiful monster maybe), care daca iese la iveala, ADIO!..iar o sa sufar, iar o sa ma doara...mai bn asa, rece si indiferent. Si indiferent cine va fi langa mine, ce suflet bun, cat s'ar darui, nu ma voi mai putea schimba, voi reusi asa in viatza! Nu ma pot baza doar pe iubirea si intelegerea din partea altcuiva. Am avut de oferit o cantitate enorma din amandoua, insa au fost irosite, consumate in van...ca totul de fapt: degeaba degeaba degeaba! Ptr sa sa mai risti sa iti imparti sufletul, sa primesti pe cineva in inima ta, daca stii cat de mult risti, daca stii ca te poate distruge ca iti va fi poate pe urma ingrozitor de greu sa o scoti d acolo...mai bine singur, RECE SI INDIFERENT! Numai cu asta poti razbate printre cei cu asemenea suflete crude, carora nu le pasa de ceea ce au si de ceea ce ar mai putea obtine daca ar oferi macar o parte din pasiunea consumata de celalalt. Oricum in suflet imi va ramane vesnic acel gol, gol care ma va face sa nu uit ca trebuie sa fiu mereu rece si indiferent, acestea sunt cuvintele d baza: RECE SI INDIFERENT! cu toti cei care asta merita:|