Nu stiu ce sa mai fac...

Vreau, dar nu stiu cum sa 'ti dovedesc ca dragostea mea ptr tine nu este trecatoare, ca tu ai fost, esti si vei fi mereu in mintea mea, in sufletul meu, in inima mea, in orice zi, in orice ceas, in orice clipa p care o petrec gandindu'ma la tn...Dragostea ptr tine m'a facut, poate o sa sune ciudat, fizic nemuritor, insa psihic app k am ramas fara speranta. Poate ca nu prin vorbe voi reusi sa te conving, poate faptele iti vor dovedi cat d mult te iubesc. Dar ce mai pot face omeneste ca sa iti demonstrez? Te rog sa nu te indoiesti nici o sec. de sinceritatea cuvintelor mele, ptr ca intre ceea ce gandesc si ceea ce scriu nu este absolut nici o diferenta....Cand nu esti lg mn, dorul ma chinuie cumplit, nu pot sa dorm, nu pot manca, nu ma pot gandi la nimic altceva, iar lucrurile la care tineam pana acum, aproape ca ma dezgusta. Ai ajuns pentru mine ca o necesitate vitala, ca aerul, cv fara d care nu pot trai.Nu cred nu vreau si nu pot sa cred ca nu ma vei primi niciodata in inima ta si ca eu nici macar nu exist pentru tine. in inima mea s'a imprimat adanc imaginea sufletului tau, a zambetului tau, a privirii tale si a ochilor tai superbi. Vreau sa te am alaturi d mn...ma gandesc la tn si, desi imi e greu sa recunosc, o lacrima fierbinte imi aluneca pe obraz, ochii imi ard, mainile imi tremura....simt ca fara tine nu pot sa exist. Subiectul acestei postari e de fapt altul: suferinta...chiar in acest moment cand scriu ma gandesc la tine...As vrea ca macar prietenia dintre noi sa nu aiba sfarsit, ptr ca am avut, am si voi avea mereu nevoie de tine....as scrie mai mult, dar nu mai pot...mi se inchide mintea si vorbele nu imi mai ies. Oare citesti toate astea? oare te gandesti macar putin la....la cv, orice. Intrebari fara raspuns...care ptr azi, asa vor si ramane. sper sa cititi in continuare si ceea ce va urma...