Stari de......doar oribile

Azi ma simt foarte nasol. Nu am chef de chestii profunde, sau poate pana la urma o sa ajung si la ele, insa deocamdata vreau doar sa scriu cateva cuvinte. Astazi am impresia ca cerul s'a pravalit peste mine. Nu stiu de ce, dar sentimentul asta e extrem d puternic, de profund si ma distruge psihic, mental....ma termina intr'un cuvant. Imi e frica...am ajuns sa nu dorm noptile, ma simt foarte trist zi de zi si singurele momente in care ma simt putin mai bine sunt cele in care EA e langa mine.Nu'mi mai pasa de nimic, nu pot sa ma implic in nimic cu adevarat( nici fizic nici psihic), nu imi mai pasa, sunt indiferent fatza de tot ceea ma inconjoara...tot RESTUL. Gravitez in jurul unui singur gand, o singura idee, un singur chip cu imaginea caruia adorm si cu care ma trezesc in minte. A devenit singurul meu scop, singurul lucru ptr care consider ca merita sa lupt cu adevarat, ptr ca stiu ca daca il obtin, tot restul vine d la sine...Numai ea imi poate reda cheful d viatza, fericirea si momentele in care simt ca efectiv plutesc d multumire....ce indepartate mi se par aceste clipe. Nu ma mai pot bucura cu adevarat nici macar de cele mai placute intamplari, poate doar daca ea e acolo....intamplari neinsemnate, lipsite de importanta la o prima vedere si poate nesemnificative cu totul ptr altii...insa pentru mine...Nu stiu, nu pot sa explic in cuvinte starea in care ma aflu si ma tot framanta o intrebare: oare i'a pasat de ceea ce simt eu, ii pasa, ii va pasa vreodata macar catusi d putin. Va intelege ca alaturi de ea ptr mine  va fi singurul motiv ptr care intr'adevar merita sa traiesc, sa o fac sa se simta bine, implinita, vesela...daca ea e asa, atunci sunt si eu si stiu ca tot ceea ptr ce m'am consumat a avut un rezultat...insa voi avea vreodata satisfactia asta? Sa'i simt caldura in bratzele mele, seara p o banca, sa'i fur cate'un sarut patimas urmat d un zambet gingas si sa'i soptesc din suflet un "te iubesc" care sa fie bine primit...sau vor ramane toate acestea vise, ptr totdeauna, imagini nerealizate urmate de intrebari gen: cum ar fi fost daca....? Ma intreb de ce oare dupa atata timp flacara aceasta nu se stinge ci din contra, arde din ce in ce mai puternic? ce o mentine aprinsa daca sperantele sunt atat de desarte. Cand o sa apara acel "ceva" mai puternic care ma va determina sa uit, sa trec peste sau macar sa estompez toate trairile. II vad p unii ca se plang ca nu au cunoscut dragostea. Si ca sunt curiosi ce simti, prin ce stari treci. Intr'adevar, dragostea impartasita, sau macar dragostea in care esti lasat sa iubesti este superba. Sa o vezi si sa'ti tresalte inima, sa o atingi si sa incepi sa tremuri, sa o strangi in bratze si sa se adauge si fiori incontrolabili. Insa daca toate astea sunt respinse si tot ceea ce faci tu este degeaba, atunci este pur si spimplu o tortura. Merita sa fii tu cel care sa te lasi iubit, nu cel care iubeste...iar din partea ta totul sa vina in timp.Dar nu cred ca mai are rost sa mai scriu , nici macar nu mai stiu ce as mai putea scrie. Am intrebari fara raspuns, visuri fara nici un viitor si cea mai frumoasa fata p care o iubesc mai mult decat lumina ochilor si care nu da 2 bani p asta...insa life's go on si trebuie sa traim si cu toate acestea p umeri....