Here we go again...

Da, asa e...here we go again. A fost vazuta ca o salvare la inceput, a adunat o puzderie de sentimente pe parcurs si s-a terminat brusc, sec si dureros. Mereu am crezut ca asa ceva nu se poate intampla. Cel putin nu mie. Dar uite ca m-am inselat si din cauza asta m-am cam ars, chiar rau de tot. Unde vreau in cele din urma sa ajung? Ei bine, la cum pot disparea sentimentele dintre 2 persoane intr-o clipita, atat de repede incat iti e greu sa realizezi ce s-a intamplat de fapt. Imi aduc aminte si acum prima atingere, primul sarut, pria privire schimbata cu acea persoana speciala pe care nu cred ca va reusi cineva prea curand sa o inlocuiasca. CIne s-ar fi gandit atunci unde se va ajunge si ce o sa se intample? Eram atat de fericit...simteam iar acele emotii; reusisem sa le traiesc din nou.Dupa mult timp am zambit din nou cu adevarat, din suflet...dupa mult timp am redevenit eu. Multe s-au petrecut pe parcursul a aproape doi ani - lucruri frumoase, dar si rele- care au avut un impact destul de puternic asupra acestei prime stari, dar care n-au reusit totusi niciodata sa faca sentimentele sa dispara. Nu, niciodata. Si probabil ca nici pe viitor nu va reusi ceva sa schimbe asta si EA nu va fi niciodata uitata. Chiar daca uneori uitam sa aratam ce simtim, asta nu inseamna ca nu mai exista aceste sentimente. Da, v-ati prins...vorbesc de dragoste:) Acea iubire frumoasa care oricum ar fi, te face sa te simti bine, care iti asigura acea stare placuta ca exista cineva caruia ii pasa de tine. Dar s-a dus... nu mai e. Tot ce a ramas sunt vorbe reci, impersonale...care nu fac decat sa sape rani adanci in suflet si in amintirea a ceea ce a fost candva. "A fost"... un trecut frumos cu un prezent trist. Asta e tot... Ar mai fi doar un : "Te iubesc!"

Some feelings...

Hmm...un inceput la care trebuie sa ma gandesc inainte de a'l scrie ca atare si sa ma asigur ca nu suna aiurea si nu poate avea alte semnificatii decat strict cele pe care le urmaresc...Am sa incep cu cea mai patrunzatoare dorinta a mea, al carei moment in care se va indeplini pare (cel putin momentan) extrem de indepartat. Imi doresc sa'mi petrec noptile cu tine in brate, mangaiat de rasuflarea ta fierbinte...sa ma trezesc dimineata inecat in parul tau si sa-mi servesti la micul dejun dulceata de pe buzele tale fierbinti si catifelate. Asa sa'mi treaca toate zilele, privindu'te si bucurandu'ma de tine, de gandurile tale, de trupul tau, de glasul si vorbele tale. Tu stii cum sa ma faci sa freamat de placere si multumire, sa tremur cand te simt aproape de mine si sa ma pierd in privirea ta care pur si simplu ma strapunge pana in adancul sufletului cu toate intelesurile pe care le ofera...Ochii iti sunt ca o oglinda a gandurilor...ochii tai imi spun atatea. Imi spun ca ma iubesti, imi spun cand esti trista sau vesela, imi spun lucruri care nu pot fi exprimate in cuvinte...Iubire, aproape ca nu ar trebui sa'mi spui niciodata nimic, pentru ca ochii tai imi spun totul:) E atat de placut sa ai alaturi o persoana de nadejde la nevoie, careia sa stii ca ii pasa, ca te ajuta si te sustine si care stie cum sa te faca sa te simti mai bine, care iti ofera un sfat, de la care sa auzi o vorba buna, o alinare  si toate doar pentru ca te iubeste, ii pasa de tine, de problemele tale si nevoia unui suflet cald alaturi. Ma simt atat de bine cand tu esti langa mine, cand mirosul tau imi inunda narile si inima mi'o ia razna, bate incontrolabil iar in minte mi se contureaza din ce in ce mai mult dorinta de a te avea, de a'ti simti caldura corpului, de a te avea in brate, cu totul a mea, fara oprelisti..off, e atat de placut. Insa visul se naruie cand ratiunea isi face simtita prezenta si imi dau seama ca nu imi pot indeplini trairile pentru ca intervin di dorintele  tale, pe care oricat mi'as dori, nu o pot incalca..insa sentimentul este atat de puternic, atat de intens si de patrunzator incat vointa mea nu este nici pe departe suficienta pentru a'l stapani...si astfel apare confruntarea intre suflet si gandire, intre minte si inima. Mi'as dori atat de mult ca macar o zi sa poti stii ce gandesc, ce si cum simt si sa vezi cat de mult te iubesc, cat insemni pentru mine, cum mi se insenineaza orice zi cand iti vad chipul si orice durere, tristete sau suparare trece atunci cand iti aud vocea...Incerc sa te fac sa intelegi ca te ador, ca ma innebunesti, ca dragostea ta m'a transformat cum nici macar eu nu reusesc sa inteleg si ca fara tine nu as mai putea trai nici macar o secunda...si toate acestea, pentru ca te iubesc, comoara mea nepretuita.

Just for you, my love:*

Stai o clipa si te gandesti la senul cuvantului "iubire"...in secunda urmatoare iti vine in minte chipul persoanei iubite. Desi poate ca in acea clipa nu'ti dai seama, dar ai gasit raspunsul la intrebare. A iubi inseamna sa vrei sa fii mereu alaturi de persoana iubita, iar ea sa fie steaua pe care o urmezi pentru a trai. Secundele fara ea sa'ti para o vesnicie, sa'ti simti sufletul tremurand cand ii auzi vocea. Sa se opreasca timpul in loc de fiecare data cand te saruta si iti spune "te iubesc", facandu'te sa te simti parca ai fi in Rai sau pe pamant, ca cel mai fericit om posibil. Sa'ti fie greu s'o lasi sa plece chiar daca stii k adoarme doar pentru a te visa. Sa adori plimbarile alaturi de ea si fiecare zambet sa te mangaie k o raza de soare. Inima ta sa'i apartina si inima ei sa bata numai pentru tine. Fiecare minut trait imperuna sa fie ca un soare ce nu apune niciodata, sa fim impreuna si cand e soare si cand ploua...acele picaturi de apa sa fie martori la iubirea nesfarsita dintre noi. Cand ea nu e langa tine sa ti se astearna o bezna peste pleaope si sa te simti singur si fara viata, insa lucrul cel mai important care ne uneste este dragostea pe care ne'o purtam unul altuia si sa ne iubim mereu ca si cand ar fi ultima zi. Inimile noastre sa bata ca una singura pe ritmul vietii. In momentele se singuratate sa'ti amintesti cu drag de clipele petrecute impreuna. O noua zi cu ea...un nou inceput pentru iubirea noastra. Ea e raza ce iti da putere sa traiesti..ii fac in dar inima mea, pentru ca este cel mai pretios cadou. Sa ai clipe in care sa crezi ca visezi si sa vrei sa nu te mai trezesti niciodata. Sa stii ca ti'ai gasit cu adevarat fericirea..si acum as vrea sa spun din tot sufletul cuiva "Te iubesc!!!" pentru ca asta simt si asta merita din plin sa primeasca:)

"Un kilometru de dulce"....:)

Uite ca dupa exact 2 luni revin cu raspunsuri la intrebarile din postul trecut....finalul s'a dovedit a fi exact asa cum am sperat.  Bineinteles, asa cum va asteptati, o sa va povestesc si asta: ziua mea. O zi frumoasa, insorita si o plimbare (mai lunga ce'i drept) in jurul scolii, cu EA. Inca din prima clipa mi'a aparut intrebarea: "Oare ce'o fi?". Prima tura: "pff...sa zic ceva? Daca nu are nici o legatura si efectiv vrea sa se plimbe?" si multe alte intrebari care imi rascoleau mintea la momentul respectiv. Nici nu mi'am dat seama cand m'am trezit dintr'o data cu un gol in stomac, un nod in gat. Ah...cat m'am mai framantat pana mi'am luat inima'n dinti sa deschid acel subiect, poate simplu pentru unii. Cate ganduri, cate supozitii, cat stres si cata usurare, in final, cand am descoperit ca nu ma inselasem, exact despre asta voia sa vorbim. Insa nici pe departe sa ma relaxez, deoarece au inceput sa apara emotiile, nerabdarea de a afla raspunsul final. Fara sa'mi dau seama am ajuns in acelasi loc in care i'am dat prima floare, am avut prima data senzatia ca picioarele nu ma vor mai tine si aici am auzit acel: "da...bineinteles".  Nu prea imi sta in fire sa raman fara replica, insa in momentul acela nu am mai stiut ce sa zic, ce sa fac...nu imi mai amintesc ce am balmajit insa simteam cum ma inmoi si incep sa tremur, inima mi'o luase razna si incercam sa n'o bag in seama. Nu ma puteam controla. Imi amintesc doar acea privire, cu ochii mari si negri in care parca ma pierdeam. Incepeam sa realizez ca asteptarea a luat sfarsit, ca am langa mine acel suflet cald de care aveam nevoie. Mi'am dat seama cat de bucuros eram, am inteles cat d adevarata este vorba ca "fericirea este acel zambet cu care te trezesti fara motiv, intr'o dimineatza ploiasa de luni", simt din nou ca traiesc. Uitasem sa visez, insa cu tine pare totul atat de..ireal de frumos, am uitat sa traiesc dar langa tine ma simt ca un nou nascut, am uitat sa zambesc dar langa tine nu'mi mai amintesc daca am fost vreodata trist... Tot ce imi doresc este ca totul sa fie bine, sa fii fericita si implinita si sa te am langa mine cat mai mult timp, iubirea mea, ptr ca meriti tot ce e mai bun!:X

Din nou devine frumos...

Salutari...dupa ce (poate, probabil) ati citit blogul, cred ca v'ati dat seama cam care ar fi ideea generala, cat si despre mesajul transmis...eh, acum, "ca vremurile s'au schimbat" am inceput sa deviez de la scopul lui initial si o sa postez ganduri noi, mai frumoase, mai vesele si sper eu, interesante si pline de speranta. 
Pai..nu prea mai stiu cum sa fac o introducere la asta, asa ca o s'o zic direct: Cred ca incep sa ma indragostesc din nou. De fapt nu cred, simt...Uite ca intr'un final s'a ivit si acel "ceva" mai puternic care sa ma determine sa uit si sa simt chiar nevoia sa "risc" din nou, acel ceva care incepe sa aprinda o noua torta fierbinte in suflet. Am din nou emotii, simt vibratiile si acei fluturasi in stomac, meniti parca sa'ti impinga inima in gat si sa'ti provoace fiori...
 Da, din nou a aparut cineva care imi inspira incredere, ma face sa ma simt cel putin fericit si imi confera sentimentul ca totul ar putea sa decurga frumos...Cand sunt alaturi de ea, in putinele clipe petrecute impreuna ma simt efectiv BINE:))...implinit,multumit, simpla ei prezentza ma bucura si parca abia ma abtin sa nu sar sa o strang in brate, sa o tin asa, sa nu'i mai dau drumul...s'o o simt langa mine. Stiu, poate parea ciudat dupa toate cele petrecute inainte, insa, asta e...este speciala pentru mine si sincer imi doresc sa fie fericita si chiar as vrea ca fiecare minut petrecut impreuna sa fie ca un soare ce nu apune niciodata.Nu credeam ca voi mai avea trairile astea vreodata: simteam ca picioarele nu mai vor sa ma tina, cuvintele abia imi ieseau si  nici nu mai stiam ce vreau si cum vreau sa zic, tremuram de neliniste. si totusi...stiti cum e cand esti asa de fericit incat nu te mai simti cu picioarele pe pamant?:)) As vrea sa se poata privi prin prisma mea, sa vada cum este ea ptr mine. Dar poate ca stie...altii mi'au spus ca au observat, ca se vedea in ochii mei..Probabil ca sunt nebun, stiu, si totusi sunt putin nedumerit: oare ce va fi, ce va urma in continuare? Abia astept sa vina vremea cand voi afla raspunsul la aceasta intrebare si probabil va imaginati care sper sa fie. Si imi ramane doar un singur gand: un viitor cu ea:-<. Si acum, ca sa folosesc un cliseu(si sa enervez pe cineva, chiar daca nu citeste)...stiti cum e, cand o usa se inchide, alta se deschide, dar sunt momente cand ramanem atat de mult timp privind usa inchisa, incat nu le mai puteam vedea pe toate celelalte care sunt deschise pentru noi, pe care putem intra, uitand de cea restrictionata, insa ea e cea care mi'a deschis ochii si m'a facut sa privesc in jur. Poate mai e nevoie de timp, pana sa reusesc sa fac chiar referire la ceea ce spuneam in articolul precedent, insa ma indrept cu pasi repezi catre momentul acela...Incerc aici pe blog sa scriu exact ceea ce gandesc, sa fiu sincer si sa las totul sa se insire pe hartie(pe pagina, in cazul asta)...Iar acum, dupa asta, tot ce ramane e sa sper ca va fi bine si ca in cele din urma mereu exista un final bun pentru orice. Sper ca nu v'am plictisit prea tare, dar pana data viitoare...pa'pa si have a nice day tuturor;)>:D<

Cand spunem te iubesc?

Am revenit dupa o mica pauza, cu un articol nou, care sper sa spuna ceva si sa nu fie scris degeaba. Deci..cu totii stim ca fetele mai mereu intr'o relatie incep sa ii spuna baiatului "te iubesc" chiar si de a 2a zi. Chiar crede cineva ca se poate asa ceva? Si dupa aceasta, ea asteapta ca si el sa ii raspunda, sa ii spuna mereu cat de mult conteaza pentru el, cat de mult o iubeste. Dar nu, baietii nu fac asa ceva, nu sunt conceputi sa spuna asemenea cuvinte daca nu le simt cu adevarat. Singura problema, este ca din prisma fetelor, a spune "te iubesc" a devenit un termen general, folosit mereu, pentru toata lumea. Orice "te iubesc" intr'o relatie mai recenta de 5-6 luni este de fapt o minciuna, o minciuna spusa cu entuziasm.  
Chestia care apare dupa cateva zile/saptamani de relatie se numeste indragosteala, este ceva superficial, te indragostesti de fapt de ideea de dragoste, nici nu-ti cunosti partenerul, dar ti se pare ca este perfect, pasiunea te face sa nu'ti dai seama ce simti de fapt... Asa, si sa revin. Si din cauza faptului ca fetele folosesc aceste cuvinte cu atata usurinta, pentru ele nu mai sunt atat de semnificative atunci cand un baiat le rosteste. Are impresia ca sunt spuse doar de dragul de a fi spuse, cum fac ele, astfel pierzandu'se tot farmecul si tot efectul pe care ar trebui sa'l aiba. Poate nu stiti, dar un baiat/barbat se indragosteste cu adevarat o data in viata, poate de 2 ori...Cu toate ca noi suntem considerati cei insensibili, de fapt este complet invers. Un baiat pune suflet, se implica si se agita, sufera daca fata nu se simte bine, nu e fericita sau are vreun necaz...Dupa o despartire, isi revine muuult mai greu decat o fata, care, oricine ar zice, schimba baietii ca pe sosete...Multa vreme dupa aceasta, chiar daca vor fi cu o alta fata, chiar si cand o vor saruta, se vor gandi la dragostea lor, la cum facea ea si mereu vor face comparatie. Si cum baietii spun te iubesc doar atunci cand intr'adevar simt asta, adevarat, intens si sunt siguri de sentimentele lor, este posibil ca un baiat care a trecut prin asa ceva sa nu mai reuseasca vreodata sa scoata pe gura "cele 2 cuvinte". Daca ai reusit sa auzi din gura unui baiat asa ceva, e clar ca este adevarat si nu zice doar asa.De fapt aceste doua cuvinte reprezinta un pas important pentru unii barbati. Si asta pentru ca este mult mai mult decat simpla exprimare a sentimentelor. Pentru unii este un legamant pe viata, iar pentru altii a lupta cu pericolul.
Cand spun "te iubesc" simt ca si cum isi iau viata in maini si o ofera iubitei, ei considerand'o cea care intr'adevar merita si in care au incredere ca nu ii va rani. De obicei pentru a face acest pas trebuie sa aiba incredere deplina in iubita, sa fie sigur ca ea ii va pretui iubirea. De aici si frica respingerii, lucru destul de dureros pentru un baiat - si se pare ca "te iubesc" poate fi invitatia la suferinta. Pentru altii "te iubesc" reprezinta un legamant, o promisiune a ceea ce va urma. Pur si simplu vor sa spuna ca vor sa fie acolo, sa se daruiasca si sa o sprijine. Altii spun cele doua cuvinte magice ca si cum ar vrea sa spuna "nu am sa plec" sau "iti voi fi credincios tot timpul". De aceea fetele reusesc usor sa treaca peste, sa mearga la urmatorul, sa mearga mai departe. Un baiat in schimb poate va merge mai departe...dar in aparenta...pentru ca in sufletul lui rana ramane.
Asadar, fetelor, nu incercati niciodata sa faceti un barbat sa spuna ce vreti voi sa auziti...e mai simplu sa fiti atente la detalii si sa intelegeti ca acele gesturi de tandrete si afectiune sunt oferite dintr-un motiv...

Ceva simplu si fara mare semnificatie...doar ganduri:|

Hmm...nu prea stiu cum sa incep. Azi ma simt ciudat. Dupa atata vreme am incepu sa uit, de fapt m'am straduit mult sa fac asta.Insa nu stiu, am vazut'o intamplator si mi s'a pus un nod in gat si stomac. Simteam ca nu mai pot respira. De ce oare? Am crezut ca nu'mi mai pasa, ca nu ma mai afecteaza, ca am uitat'o. Atunci de ce am avut aceasta senzatie? nu voiam sa dau ochii cu ea. Nu stiam ce sa'i spun, ce o sa spuna si mai ales nu voiam sa ma "asmut" si mai tare. Insa problema e ca iar ma gandesc la ea. Am ajuns acasa si am deschis un folder de care in aproape 3 luni, mai ca uitasem: pozele cu ea. Simt din nou ca o iubesc mai mult decat orice, ca o vreau langa mine, sa'i simt mirosul parului, gustul buzelor...brrr, vise. Daca am mai putea avea impreuna macar o zi, o noapte, o seara...o clipa pe banca, singuri. Astazi cand am vazut'o parea atat de frumoasa, de mladiioasa, eleganta si ...si nu mai stiu, fenomenala, incat mi s'a suit inima pana'n gat. Parca si gandirea mi se oprise. Si totusi stiu ca niciodata nu va mai putea fi nimic. Nimic mai mult decat amintiri, ganduri desarte si suferinta. Am auzit acestea din gura ei, asa ca nu imi mai fac iluzii.Acum imi dau seama cata nevoie am de un suflet cald langa mine, care sa'mi ofere macar un sfert din tot ce am eu de oferit, sa aprecieze asta...o voce suava care sa sopteasca in ureche... Nu stiu, nu ma pot obisnui cu ideea si nu'mi pot imagina viatza fara ea alaturi. o iubesc parca mai mult decat pe mine insami...nu mai intru in amanunte, pentru ca am mai spus asta si deja risc sa ma repet. A fost doar o scurta postare, in care am spus cum o simpla "aparitie" iti poate trezi din nou la viatza sentimentele usor atzipite. Si totusi, speranta ramane....poate ca intr'o zi, candva, in viitor, totul va fai altfel....dar pana atunci, trebuie sa incerc sa ma abisnuiesc cu ideea:-<

Oare mai e nevoie de un titlu...?

M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la  viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam parinti, bunici, prieteni...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al ei.Al ei cine?Ma intrebam si imi raspundeam singur: a ei cea care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie?    
     Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa  tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete...si asa s-a nascut  dragostea mea pentru tine...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul meu...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu.
  Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai verzi pe care nu i-as mai face niciodata sa planga, pentru zambetul tau care  imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care  imi dai putere sa vad viata ca o poveste.
    M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu frumusetea ta de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu nu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine, desi stiu k nu te pot avea, sau poate...
   Ieri ma intristam, tu te bucurai.Nu iti dadeai seama de suferinta prin care sufletul meu trecea si de dragostea pentru tine care m-ar fi facut sa zbor si peste nori. .Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da TE IUBESC!te iubesc  asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi veni!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie. Mi-as dori ca si tu sa poti simti, sa aflii qm e sa te simti respins, sa stii la oricine te uiti si cu oricine ai vorbi, te vad pe tine. Sa imi doresc doar o privire, o atingere din partea ta, si sa incerc sa ma multumesc cu atat....nu....nu poti intelege si poate ca nu vei stii niciodata si, pentru ca te iubesc, imi si doresc pentru tine sa nu afli niciodata. Cum e sa te culci cu chipul persoanei iubite in gand sa te scoli cu el in gand, dupa ce o noapte ai visat’o.....sa nu poti sa iti scoti din minte imaginea ei,dar...dar atat....tristete...pana cand tu vei afla ceea ce ai pierdut, sau poate ca va fi prea tarziu atunci cand iti vei da seama, poate ca in cele din urma vei fi si tu obligata sa ai aceste sentimente nimicitoare...si atunci vei realiza ; pana atunci :...viata merge inainte L

multe..dar multe intrebari

Ce faci atunci când te simţi singur? Ce faci atunci când simţi că un oftat ţi-ar sfâşia inima? Ce faci atunci când un gând nu-şi este împărtăşit? Ce faci atunci când simţi că ceea ce ai făcut deja, a fost o acţiune… “solo”… a fost ceva ce doar tu ai simţit/ai vrut să faci? Ce faci atunci când nu ai cu cine să comunici sau atunci când persoana cu care ai vrea să comunici nu e pe aceeaşi lungime de undă? Ce faci atunci când, deşi în doi, te simţi singur? Ce faci când ai impresia că vorbeşti cu pereţii, cu mesele, cu oamenii din jur şi nu cu cel căruia ai vrea, de fapt, să-i comunici ceva? Ce faci când te doare ceva şi ai vrea să-ţi împărtăşeşti durerea cuiva dar nu ai cui? Ce faci atunci când obţii doar promisiuni şi cândva, la un moment dat, nu e nimeni lângă tine să-ţi confirme că acele promisiuni sunt, de fapt, certitudini?Ce faci cand simti nevoia sa ai p cineva alaturi, sa'i povestesti un"of", insa toti cei p care i'ai simti potriviti nu sunt? Ce faci atunci cand te simti inlaturat, ca toti sunt dezinteresati d tine? Ce faci cand tot ceea ce faci sau vrei sa arati este complet gresit inteles? Ce faci atunci când… Ce faci atunci când… (v'as ruga sa postati comentarii la asta, cu pareri sau ceva raspunsuri...multumesc:) )

Nu stiu ce sa mai fac...

Vreau, dar nu stiu cum sa 'ti dovedesc ca dragostea mea ptr tine nu este trecatoare, ca tu ai fost, esti si vei fi mereu in mintea mea, in sufletul meu, in inima mea, in orice zi, in orice ceas, in orice clipa p care o petrec gandindu'ma la tn...Dragostea ptr tine m'a facut, poate o sa sune ciudat, fizic nemuritor, insa psihic app k am ramas fara speranta. Poate ca nu prin vorbe voi reusi sa te conving, poate faptele iti vor dovedi cat d mult te iubesc. Dar ce mai pot face omeneste ca sa iti demonstrez? Te rog sa nu te indoiesti nici o sec. de sinceritatea cuvintelor mele, ptr ca intre ceea ce gandesc si ceea ce scriu nu este absolut nici o diferenta....Cand nu esti lg mn, dorul ma chinuie cumplit, nu pot sa dorm, nu pot manca, nu ma pot gandi la nimic altceva, iar lucrurile la care tineam pana acum, aproape ca ma dezgusta. Ai ajuns pentru mine ca o necesitate vitala, ca aerul, cv fara d care nu pot trai.Nu cred nu vreau si nu pot sa cred ca nu ma vei primi niciodata in inima ta si ca eu nici macar nu exist pentru tine. in inima mea s'a imprimat adanc imaginea sufletului tau, a zambetului tau, a privirii tale si a ochilor tai superbi. Vreau sa te am alaturi d mn...ma gandesc la tn si, desi imi e greu sa recunosc, o lacrima fierbinte imi aluneca pe obraz, ochii imi ard, mainile imi tremura....simt ca fara tine nu pot sa exist. Subiectul acestei postari e de fapt altul: suferinta...chiar in acest moment cand scriu ma gandesc la tine...As vrea ca macar prietenia dintre noi sa nu aiba sfarsit, ptr ca am avut, am si voi avea mereu nevoie de tine....as scrie mai mult, dar nu mai pot...mi se inchide mintea si vorbele nu imi mai ies. Oare citesti toate astea? oare te gandesti macar putin la....la cv, orice. Intrebari fara raspuns...care ptr azi, asa vor si ramane. sper sa cititi in continuare si ceea ce va urma...