M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam parinti, bunici, prieteni...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al ei.Al ei cine?Ma intrebam si imi raspundeam singur: a ei cea care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie?
Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete...si asa s-a nascut dragostea mea pentru tine...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul meu...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu.
Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai verzi pe care nu i-as mai face niciodata sa planga, pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste.
M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu frumusetea ta de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu nu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine, desi stiu k nu te pot avea, sau poate...
Ieri ma intristam, tu te bucurai.Nu iti dadeai seama de suferinta prin care sufletul meu trecea si de dragostea pentru tine care m-ar fi facut sa zbor si peste nori. .Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da TE IUBESC!te iubesc asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi veni!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie. Mi-as dori ca si tu sa poti simti, sa aflii qm e sa te simti respins, sa stii la oricine te uiti si cu oricine ai vorbi, te vad pe tine. Sa imi doresc doar o privire, o atingere din partea ta, si sa incerc sa ma multumesc cu atat....nu....nu poti intelege si poate ca nu vei stii niciodata si, pentru ca te iubesc, imi si doresc pentru tine sa nu afli niciodata. Cum e sa te culci cu chipul persoanei iubite in gand sa te scoli cu el in gand, dupa ce o noapte ai visat’o.....sa nu poti sa iti scoti din minte imaginea ei,dar...dar atat....tristete...pana cand tu vei afla ceea ce ai pierdut, sau poate ca va fi prea tarziu atunci cand iti vei da seama, poate ca in cele din urma vei fi si tu obligata sa ai aceste sentimente nimicitoare...si atunci vei realiza ; pana atunci :...viata merge inainte L
Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete...si asa s-a nascut dragostea mea pentru tine...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul meu...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu.
Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai verzi pe care nu i-as mai face niciodata sa planga, pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste.
M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu frumusetea ta de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu nu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine, desi stiu k nu te pot avea, sau poate...
Ieri ma intristam, tu te bucurai.Nu iti dadeai seama de suferinta prin care sufletul meu trecea si de dragostea pentru tine care m-ar fi facut sa zbor si peste nori. .Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da TE IUBESC!te iubesc asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi veni!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie. Mi-as dori ca si tu sa poti simti, sa aflii qm e sa te simti respins, sa stii la oricine te uiti si cu oricine ai vorbi, te vad pe tine. Sa imi doresc doar o privire, o atingere din partea ta, si sa incerc sa ma multumesc cu atat....nu....nu poti intelege si poate ca nu vei stii niciodata si, pentru ca te iubesc, imi si doresc pentru tine sa nu afli niciodata. Cum e sa te culci cu chipul persoanei iubite in gand sa te scoli cu el in gand, dupa ce o noapte ai visat’o.....sa nu poti sa iti scoti din minte imaginea ei,dar...dar atat....tristete...pana cand tu vei afla ceea ce ai pierdut, sau poate ca va fi prea tarziu atunci cand iti vei da seama, poate ca in cele din urma vei fi si tu obligata sa ai aceste sentimente nimicitoare...si atunci vei realiza ; pana atunci :...viata merge inainte L
mijtoo
RăspundețiȘtergere