O simpla intamplare, sau.....destinul

Viatza noastra este plina de evenimente care ne fac sa ne intrebam, daca sunt doar simple intamplari sau este insusi destinul. Unele din aceste evenimente le provocam noi, in mod deliberat si constient. Sunt alegerile pe care le facem de'a lungul vietii, slujbe pe care o alegem, partenera pe care o dorim, casa pe care o cumparam...dar daca toate astea nu depind de noi si de fapt sunt doar niste chestii care trebuiau sa se intample, asa ne era scris undeva sa facem aceste lucruri si chiar daca uneori nu ne'a iesit ceea ce am vrut, totul a fost in ordine mai tarziu. Poate acesta este destinul. Insa acest destin iti poate afecta toata viatza...poate nu esti de acord cu ceea ce ai fost "programat" sa faci si crezi ca poti schimba, sa iti fie mai bine....insa pana la urma trebuie sa ne gandim la intamplarile pur accidentale care ne'au marcat viatza. Si acum ajung si la off'ul meu sa zic asa: uneori ne dorim ceva foarte mult, iar faptul ca nu obtinem acel lucru ne face foarte nefericiti(testat si aprobat), dar peste ani este posibil sa realizam ca ceea ce ne dorem nu era de fapt ce ne trebuia si ca nu eram pregatiti sa o/il primim in viatza noastra....intelegem ca de fapt viatza ne joaca feste, e plina de mistere si pana la urma ea le incurca si tot ea le descurca. Sa luam acum de exemplu dragostea....2 oameni ale caror viatzi se intersecteaza din intamplare. Cand ne gandim cat de rara este dragostea adevarata, cat de putin probabil e ca, printre miile de oameni care ne ies in cale, sa'l intalnim pe "the one". Dar daca acest "the one" nu te vede ca pe jumatatea lui? Poate ca ati vazut ca in majoritatea povestilor de dragoste apare acel inevitabil. Cei doi sunt sortiti unul altuia, sunt facuti unul ptr celalalt si atunci TREBUIE sa se intalneasca. Insa daca unul dintre ei intarzia un minut si nu se mai intalneau, sau daca ea nu se muta in acelasi cartier sau nu mergea tocmai la petrecearea la care s'au cunoscut( am dat'o p povesti de filme, insa mi se pare un bun exemplu).Dar daca nu as fi cunoscut'o niciodata, cum ar fi fost viatza mea? mai buna? As fi intalnit alta dragoste care poate ma facea sa ma simt implinit? probabil ca as fi ramas fara nici un scop. sau nu. insa uneori, ca sa obtii aceasta iubire, chiar dak ai intalnit deja persoana, trebuie sa faci o gramada de sacrificii. si acum aici  se potriveste un citat(p care sincer nu mai stiu d unde il stiu): "Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi...jertfa" Dar sa iubesti o gramada de ani, sa stii ca traiesti o poveste care continua si astazi si care va mai continua poate chiar pana la sfarsitul vietii, te poate face sa te gandesti daca pana la urma destinul nu e egoist. Poti sa incerci sa uiti, sa treci peste, sa nu'i mai acorzi nici o secunda din timpul tau...tot ceea ce iti ramane sunt prietenii cu care iti petreci timpul pentru a nu fi singur si sa nu mai gandesti la ea. insa nu te simti in largul tau.Efectul este exact invers celui dorit. Te simti mai afundat in propriile sentimente desarte ami rau decat oricand. Ai vrea sa o ai alaturi, oricat ai incerca nu poti sa ti'o scoti din minte...insa subiectul asta il voi scrie intr'o alta postare pentru ca este putin "off topic" sa zic asa. Sper ca nu vi se pare ca ati pierdut timpul cu balivernele mele, si daca da, atunci imi pare rau...incercati totusi sa intelegeti.